Sâmbăta lui Lazăr (Moșii de Vară) sau Sâmbăta Morților

Biserica Ortodoxa sarbatoreste in sambata de dinaintea Floriilor una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos si anume invierea lui Lazar, prietenul Domnului, cel care era mort de patru zile.

Sambata de dinaintea Floriilor este cunoscuta sub numele de „sambata lui Lazar”. Data acestei sambete este schimbatoare, in functie de data Pastelui, deci si a Floriilor.

Pericopa evanghelica ne istoriseste ca, in ajunul intrarii Sale in Ierusalim, cu cateva zile inainte de Patimile Sale, Mantuitorul a venit in Betania, chemat fiind de surorile lui Lazar, un prieten din Betania care era bolnav.

In aceasta sambata se face pomenire generala pentru morti. Cei trecuti la cele vesnice sunt pomeniti in mod special in doua sambete de peste an: cea dinaintea Duminicii „Infricosatoarei Judecati” si sambata dinaintea Duminicii „Pogorarii Duhului Sfant”, numita si Sambata Rusaliilor sau Mosii de Vara.

Rugam pe Mantuitorul Hristos ca asa cum pe Lazar l-a inviat, tot asa sa invieze si sufletele celor adormiti din neamurile noastre, asezandu-le „in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea…” Pomenirile vor fi reluate, potrivit randuielii obisnuite, dupa Saptamana Luminata.

Moşii de Florii. Rugăciunea din Sâmbăta lui Lazăr

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază 

pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. 

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite. 

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Sâmbăta lui Lazăr. Legenda Învierii lui Lazăr

Conform tradiției, în această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană și anume învierea lui Lazăr.

Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde prietenul lui Iisus, Lazăr, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1 la 45.

Sfântul Evanghelist Ioan spunea că Lazăr făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus. Tradiția spune că Lazăr era fiul fariseului Simon în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.

Iisus era departe de Betania, într-un ţinut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri şi îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala de care suferea Lazăr.

Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr. În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de sora lui Lazăr, Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!”.

La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!”.

Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi în faţa mormântului lui Lazăr a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea (…) Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: «Lazăre, ieşi afară!». Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. Minunea a trezit şi bucurie şi uimire şi cutremurare în rândul celor prezenţi. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit şi atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat”.

Sursa: crestinortodox.ro, doxologia.ro